Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași este o spectaculoasă clădire neoclasică, construită între anii 1894 și 1896, de arhitecții vienezi Fellner și Helmer, și este cel mai vechi Teatru Naţional din România.

Clădirea este considerată a fi și cel mai frumos lăcaș de acest gen din țară. Este o veritabilă bijuterie arhitectonică, adăpostind adevărate monumente de artă: „Cortina pictată” în 1896 de meșterul vienez M. Lenz și terminată de unul dintre discipoli, prezintă în centru o alegorie a vieții, cu cele trei vârste, iar în dreapta, alegoria Unirii Principatelor Române (Moldova, Transilvania și Țara Românească); „Cortina de fier”, pictată de Al. Goltz, cu motive ornamentale dispuse simetric, separă etanș scena de restul sălii; Plafonul pictat de Al. Goltz, în culori pastelate, reprezintă alegorii paradisiace, fiind ilustrat cu nimfe și îngeri și încadrat în stilul rococo, iar candelabrul din cristal de Veneția are 109 becuri. De asemenea, inaugurarea teatrului a mai atras cu sine o premieră: uzina electrică de alături marchează pornirea iluminatului public în Iaşi.

În prezent, această clădire găzduiește și Opera Națională Română Iași.

Catedrala Mitropolitană din Iași este o construcţie monumentală din secolul al XIX-lea, construită pe locul unde s-au aflat temeliile a două biserici vechi: biserica Albă (sec. XV) şi biserica Stratenia (sec. XVII). Lucrările au început în anul 1833, iar arhitecții vienezi Johann și Gustav Freiwald au adoptat pentru biserică stilul neoclasic, întâlnit și la alte biserici monumentale din țări europene. Însă, construcția a fost întreruptă în anul 1841 și s-a reluat în 1880, cu planurile refăcute de arhitectul Alexandru Orăscu, rectorul Universității din București, care a modificat din structură. Acestuia i s-a adăugat pictorul bucureștean, Gheorghe Tăttărescu, care a împodobit Catedrala cu icoane și elemente decorative ce impresionează prin diversitate și sensibilitatea de influență renascentistă, dar care respectă canoanele Erminiei ortodoxe. Sfințirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost sărbătoare pentru întreaga națiune.

În prezent, Catedrala Mitropolitană din Iași, cu hramul Sfânta Parascheva, Întâmpinarea Domnului și Sfântul Mucenic Gheorghe, este biserica catedrală a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, una dintre cele șase catedrale mitropolitane ortodoxe din România, inclusă pe Lista monumentelor istorice.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Iași, cunoscută și sub numele de Catedrala Veche, este o biserică romano-catolică construită în perioada 1782-1789 în municipiul Iași, cu rolul de a servi drept catedrală episcopală.

Catedrala este construită în stil baroc, având trei altare din marmură. Altarul central a fost confecționat la Roma, iar cele laterale la Padova, cu marmură adusă de la Veneția. Pictura murală interioară a fost realizată în anul 1869 de călugărul franciscan Giuseppe Carta din Palermo. Acesta dispune și de o orgă clasică Rieger cu 21 de registre, adusă din Austria în anul 1904. Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași.

Deoarece vechea catedrală devenise neîncăpătoare, în perioada 1993-2005, a fost construită catedrala „Sfânta Fecioară Maria Regină”, concepută după planurile arhitectului Gheorghe Hereș, care este și cel mai mare locaș catolic din oraș. Este realizată în stil arhitectural modern, în formă sferică prelungită în colțuri de stea, iar de sus are aspectul unei coroane regale. Vizitatorii sunt surprinși și de cele 117 vitralii. 

Concepută ca un ansamblu mănăstiresc tradiţional, Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur) este, până astăzi, unul dintre cele mai renumite complexe de artă feudală românească, o adevărată capodoperă arhitecturală. Ctitorul acestui monument singular, construit între anii 1637-1639, este domnitorul Moldovei Vasile Lupu.

Astfel, o magnifică broderie de piatră, care a fost inițial aurită, îmbracă în întregime zidurile bisericii. Este vorba despre blocuri de piatră, sculptate unul câte unul, cu o minuțiozitate perfectă, într-o asociere de stiluri complet diferite, care împrumută elemente caucaziene, bizantine, gotice, baroce, sudate ulterior între ele cu plumb topit. Pictura a fost și ea realizată de cei mai cunoscuţi meşteri ai vremii.

De-a lungul timpului, mănăstirea a trecut prin mai multe incendii, jafuri și cutremure, iar actuala înfățișare a mănăstirii este rezultatul lucrărilor de restaurare ale arhitectului Andre Lecomte de Nouy, desfășurate în perioada anilor 1882-1904. Acesta a adus bisericii o serie de modificări importante, însă a păstrat vechile forme arhitecturale şi ornamentaţia sculpturală din exterior.

Lângă biserică se află Sala Gotică, ce adăpostește un muzeu de artă religioasă, care cuprinde, printre altele, obiecte legate de istoria mănăstirii Trei Ierarhi.

Construit între 1893 și 1897 pe locul Teatrului Mare (care a ars în 1888), Palatul Universitar – primul din România, a fost înălțat după planurile arhitectului Louis Blanc. Clădirea se înscrie în stilul „Beaux-arts”, care era la modă în Franța secolului al XIX-lea.

Inițial, clădirea Universității se reducea la aripa din deal, acolo unde se afla aula veche, precum și biblioteca veche, care au acum un aer de epocă, dar aceasta n-a rămas neschimbată și a cunoscut de-a lungul timpului mari extinderi, aflându-se astăzi printre cele mai mari din ţară. Intrarea în acest corp de clădire se face printr-un monumental hol de marmură, numit Sala Paşilor Pierduţi. Decorat cu picturi în frescă realizate de Sabin Bălașa, cele 19 picturi murale reflectă sufletul, tinereţea, istoria şi poezia poporului român.

În prezent, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” studiază anual peste 25.000 de studenți.

Palatul Braunstein este una dintre clădirile simbol ale Iaşului, monument istoric și arhitectual, situat la kilometrul zero al oraşului. Clădirea a fost construită la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX, pe locul unor construcții mai vechi, aflate în proprietatea lui Adolf Braunstein, un antreprenor evreu care deținea mai multe magazine în împrejurimi la acea vreme.

Edificiul remarcabil este realizat în stil arhitectural eclectic, cu elemente de art nouveau, la modă la începutul secolului al XX-lea. Cupola palatului a fost inaugurată în 1915.

Corpul principal fusese gândit inițial pentru a servi ca locuințe, la etajele superioare, și ca spații comerciale, la parter și demisol. În schimb, a fost utilizat, pe rând, ca hotel de lux, bancă, sediu de partid, galerie de artă (Galeriile Cupola și sala de expoziție a Uniunii Artiștilor Plastici din Iași) și locuințe sociale.

Recent, Palatul Braunstein a fost modernizat și repus în circuitul turistic al orașului.

Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I”, cunoscut azi ca Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași, este o clădire monumentală construită în stil neoclasic, între anii 1930-1934, pentru a adăposti sediul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” și biblioteca acesteia. La 1 septembrie 1945, clădirea a fost cedată Bibliotecii Centrale Universitare și este cea mai veche bibliotecă de acest gen și una dintre cele mai importante din România. Instituția deține și una dintre cele mai impresionante colecții de cărți vechi din țară.

Edificiul a fost proiectat de arhitectul Constantin Jotzu și construit de inginerul Emil Prager. Interiorul este lucrat în marmură de Carrara şi mozaic veneţian, iar exteriorul este împodobit cu impresionante coloane în stil ionic, medalioane cu personalităţi marcante ale culturii naţionale.

În prezent, biblioteca este și un centru activ de informare și educație, ce organizează evenimente, concerte caritabile, seri de poezie, expoziții, dar și un excelent tur ghidat al clădirii.

Palatul Culturii din Iași este o clădire emblematică, construită în perioada 1906 - 1925, în perimetrul fostei curți domnești medievale moldovenești, după planurile arhitectului Ion D. Berindey. Discuțiile în vederea începerii impresionantei construcții au început în 1904, fiind legate de pierderea statutului de capitală a Iașului, iar regele Carol I, în urma unei vizite în orașul de pe Bahlui, a promis că va sprijini Iașul să se mențină măcar ca o capitală culturală și spirituală a țării.

Palatul a fost conceput în spiritul palatelor comunale din Europa de Vest, este o îmbinare a mai multor stiluri arhitecturale - neogotic, romantic, neobaroc – și, în acea perioadă, clădirea se distingea și prin instalaţiile şi echipamentele tehnice moderne. Suprafața totală este 34.236,35 mp și are 268 de camere, iar ceasul Palatului, care se află în turnul ce atinge 55 de metri înălțime, este o atracție în sine. Din 1955, clădirea a devenit gazda unor instituții culturale din oraș.

În 2016, după câțiva ani de restaurare, Palatul Culturii a intrat în circuitul public și în momentul de față găzduiește permanent Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”, Muzeul Etnografic al Moldovei și Muzeul de Artă. Are și un Centru de cercetare și conservare-restaurare a patrimoniului cultural, compus din laboratoare care se ocupă de tot felul de restaurări, de la hârtie, lemn, pictură, ceramică etc. Anual atrage peste 340.000 de turiști. 

Casa Pogor sau „Casa cu ferestre luminate” este prima clădire privată din Iași iluminată electric. Construită pe la 1855 de vornicul Vasile Pogor și soția sa, Zoe Pogor (care provenea dintr-o familie de vechi boieri ce au avut case în acest loc), clădirea are o arhitectură reprezentativă pentru reședințele nobiliare ale Iașilor secolului XIX, prin stilul neoclasic și amplasarea planului. Casa a funcționat și ca sediu al Societății Literare „Junimea”, înființată la Iași în anul 1863, la inițiativa unor tineri întorși de la studii din străinătate, care s-au remarcat aici ca fiind cei mai importanți scriitori ai României. Din anul 1972 a devenit sediul Secției de Literatură a Complexului Muzeal Moldova, separată apoi, din anul 1990, în Muzeul Literaturii Române Iași, instituție de sine stătătoare.

Astăzi, Muzeul „Vasile Pogor” organizează numeroase evenimente culturale: lansări de carte, concerte de operă și concerte simfonice, expoziții și târguri, acțiuni pentru copii și evenimente care încurajează libertatea de exprimare prin artă în rândul tinerilor. Galeriile „Pod-Pogor” găzduiesc evenimente literare și artistice.

Cu doi ani înainte ca Gustave Eiffel să devină celebru pentru Statuia Libertăţii (New York, SUA), care veghează şi acum continentul american, şi cu șapte ani înainte să înalţe Turnul din Paris care îi poartă numele, în 1882, la Iași, „maestrul în arta ingineriei” retuşa ultimele detalii ale unei veritabile bijuterii arhitectonice - Hotelul Traian. Clădirea a fost construită în stil neoclasic francez, între anii 1879-1882, pe o structură metalică, o noutate la acea vreme, iar lucrările au fost executate de firma condusă de Eiffel.

Deși de-a lungul anilor clădirea a avut diverse destinații, capodopera spectaculoasă și elegantă s-a transformat în hotel și își întâmpină și astăzi oaspeții cu un aer contemporan încărcat de istorie și amintiri. 

Clădirea Academiei Române - filiala Iași - a fost construită între anii 1981-1982 și a fost proiectată de Nicolae Porumbescu, unul dintre cei mai mari arhitecți români postbelici. Edificiul contribuie la îmbogățirea imaginilor arhitecturale pe axa culturală a orașului Iași și a reprezentat o premieră în ceea ce privește organizarea funcțională și spațială a unei astfel de clădiri, în mod special a bibliotecii.

Specifică arhitecturii lui Porumbescu este folosirea geometriei sacre, reinterpretarea motivelor tradiționale românești și transpunerea lor la scară monumentală. O altă caracteristică dominantă a clădirii este folosirea într-o măsură importantă a luminii care pătrunde în bibliotecă prin tavanul casetat, prin elemente rectangulare de beton.

Academia Română – Filiala Iași este o instituție de importanță națională și, în prezent, urmărește patru obiective fundamentale: academic, științific, formator și comunitar. Aceasta contribuie la reglementarea limbii române și la formularea identității culturale românești în context european, prin programe din domeniul filologiei, istoriei și arheologiei. 

Proiectată în anul 1970 sub directa îndrumare a arhitectului Nicolae Porumbescu, clădirea Facultății de Arhitectură din Iași reprezintă o adevărată lecție aplicată de arhitectură.

Originalitatea expresivă a lui Nicolae Porumbescu se remarcă în dinamica spațiilor interioare, echilibrul compoziției, expresivitatea materialelor și calitatea detaliilor. Organizată în jurul unei curți interioare, pentru a asigura un grad de luminare adecvat activității de proiectare, planul ei simplu, dar și varietatea de texturi, oferă clădirii deschidere atât spre interior, cât și spre exterior.

Aceasta funcționează și în zilele noastre și formează specialiști în domeniile arhitectură, urbanism, restaurări, arhitectură de interior şi design, peisagistică, fiind preponderent orientată spre arhitectura clădirilor.

Alături de Facultatea de arhitectură „G.M. Cantacuzino”, arhitectul Nicolae Porumbescu a proiectat și Facultatea de Construcții din Iași, folosind, în ambele cazuri, betonul armat pe fațada construcției, material modern la acea vreme. Într-o epocă dominată de utilitarism, la Nicolae Porumbescu betonul armat ia forme simultan delicate și pline de forță.

În prezent, aici se formează ingineri constructori şi instalatori, proiectanţi, cercetători, doctori în ştiinţe şi cadre didactice care pot profesa atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional.

Pe locul Halei Centrale din zilele noastre a existat vechea Hală de Zid și Fier, proiectată de Gustave Eiffel în 1871, pe structură metalică, o noutate în acele timpuri, dotată cu un subsol generos, cu bolți largi, spații de depozitare și instalații frigorifice. Hala de Zid și Fier a fost doborâtă de o cădere masivă de zăpadă în 1960 și, ulterior, aici a fost construită Hala de Pește, ce avea dimensiuni mai mici, dar care a fost înlăturată în 1988 pentru a face loc clădirii Finanțelor Publice.

În 1977, a fost inaugurată noua Hală Centrală, proiectată de arhitectul Cristian Constantinescu, care dispune de o esplanadă generoasă spre bulevard. În zonă, între anii 2006 și 2012, s-a realizat și un pasaj subteran și tot atunci au ieșit la iveală o serie de pivnițe ale orașului Iași întinse pe întreaga suprafață a vetrei istorice. Acest proiect a pus în valoare ruinele descoperite prin funcționalizarea lor în galerii și spații comerciale.

În prezent, clădirea găzduiește spații comerciale și birouri.

Imobilul a fost construit în 1976, după planurile arhitectului Cristian Constantinescu, și găzduiește librăria Sedcom.

Cel mai mare hotel din Iași și din regiunea de nord-est, cu o capacitate de 186 de camere, a fost construit în anul 1969, fiind proiectat de arhitectul Gh. Husar și arhitecta Sulaminta Mureșan. Are 48 de metri înălțime și ocupă locul 3 în topul celor mai înalte clădiri din Iași. La ultimul etaj funcționează acum un restaurant de unde se poate admira întregul oraș. 

Palatul Roznovanu a fost construit între anii 1830 - 1832, în stil neoclasic, un trend arhitectural al acelor vremuri, după planurile arhitectului Gustav Freywald, care a proiectat și Catedrala Mitropolitană din Iași. Până spre sfârșitul secolului al XIX-lea a fost reședința bogatei familii Rosetti-Roznovanu, iar în 1891, primarul Vasile Pogor a obținut clădirea. Există și o legendă conform căreia palatul ar fi fost pierdut la cărți de proprietar.

Astfel, construcția a suferit noi modificări pentru a fi folosită ca sediu al Primăriei. Începând cu 1893 a fost însă desemnată ca palat regal și, tot atunci, au demarat o serie de lucrări de refacere, sub comanda lui Paul Gottereau, arhitectul Casei Regale. Până în 1970, când a redevenit sediu al Primăriei, destinație pe care o are și astăzi, a găzduit mai multe instituții.

Casa de Cultură a Studenților a fost construită între 1960-1962, sub conducerea inginerului Norbert Zilberman, numindu-se inițial Casa Tineretului.

Stilul construcției este tipic grandomaniei acelor vremuri. Se remarcă suprafața mare a încăperilor și fațada principală cu ferestre largi, coloane înalte și altoreliefuri ale sculptorului Iftimie Bârleanu, în care sunt reprezentați tineri preocupați de toate formele de artă: dans, muzică, pictură, teatru, arhitectură etc. În interior au fost folosite marmura albă de Rușchița, marmura roșie de Moneasa și travertinul, iar sala mare de spectacole are aproape 500 de locuri.

Destinația clădirii a rămas aceeași ca în epoca comunistă, un loc unde tinerii să își petreacă timpul liber și să se asocieze în trupe de dans, teatru, muzică sau literatură.

Proiectul „Casa Pătrată” a început în 1964, sub conducerea arhitectului Nicolae Vericeanu, iar în 1969 a fost dată în funcțiune. Arhitectura clădirii reflectă spiritul realismului socialist și aduce a casă țărănească, cu prispe. Fațadele sunt decorate cu cărămidă aparentă și decorațiuni din beton care imită pilaștrii și contraforturile mănăstirilor ștefaniene.

Clădirea prezintă și o curte interioară amenajată ca un mic spațiu verde, iar motivul dispunerii simetrice pe patru laturi a imobilului este localizarea ei între cele mai importante monumente ale orașului, precum și între patru străzi.

Acum, clădirea găzduiește sediul Consiliului Județean și al Prefecturii.

Casa Modei, clasată ca monument istoric, era cea mai cunoscută, dar și cea mai înaltă clădire comercială din centrul Iașului. A fost construită în anul 1970 și a găzduit mai multe magazine de haine. În prezent, există un spațiu comercial doar la parter.

Clădirea Teatrului pentru Copii și Tineret „Luceafărul” a fost construită în anii '80 de grupul de tineri arhitecți Victor Tausan, Dan Vișan, Dan Andrei și Adrian Popvici, în stilul arhitecturii moderne de tip comunist, de o mare grandoare pentru vremurile respective.

Planul imobilui este hexagonal, iar structura este în totalitate de beton. Decorațiunile interioare și exterioare au fost executate din travertin și marmură de Rușchița, materiale rezervate inițial Casei poporului din București (actualul Palat al Parlamentului). Deasupra intrării se poate observa o stemă metalică, ce combină masca teatrală cu o liră.

Clădirea are aceeași destinație și astăzi.

Între 1657 - 1671, Sinagoga Mare din Iași a fost ridicată pe ruinele unui loc de rugăciune evreiesc din 1580 care arsese într-un incendiu, fiind cel mai vechi edificiu de cult mozaic din România. Responsabil de construirea acestuia a fost Nathan (Nata) ben Moses Hannover, talmudist, cabalist și istoric din zona Ucrainei de azi.

Conform documentelor din acea perioadă, nicio altă construcție nu putea fi mai înaltă decât biserica, iar sinagogile nu puteau fi construite din piatră, așadar, prima sinagogă a fost făcută din lemn. La 1671 s-a permis construirea unei noi sinagogi din piatră, iar soluția inginerească a fost de a o construi cu un metru sub pământ, pentru a fi totuși cea mai impunătoare clădire din cartierul evreiesc, așa cum dicta legea evreilor.

Arhitectura are influențe eclectice și pune în contrast interiorul de factură barocă cu exteriorul sobru. Clădirea se evidențiază prin măreția cupolei (diametru de 10 m), construită în 1914 pe partea estică, cu steaua lui David în vârf. Se remarcă, de altfel, suplețea ferestrelor și a ușilor.

De-a lungul anilor, clădirea a suferit de pe urma incendiilor și cutremurelor, luând forma actuală după 1761. Pentru a rezista timpului, sinagoga a fost construită cu ziduri groase de un metru și modelată din piatră și cărămidă.

„Râpa Galbenă” sau Esplanada Elisabeta este o amenajare publică situată la baza Dealului Copou. Construirea ei a fost o necesitate, deoarece terenul era instabil, iar alunecările erau frecvente din cauza izvoarelor și apelor pluviale ce coborau din Copou. Zona a fost cunoscută și pentru exploatările de argilă, denumit și „lut galben”, care era folosită pentru construcții sau olărit. Astfel se explică și denumirea populară a locului.

Construirea esplanadei a început la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost inaugurată în 1902 și facilitează, inclusiv în prezent, circulația pietonilor între zona Gării, Dealul Copou și zona centrală a orașului.

Din punct de vedere arhitectural, Esplanada Elisabeta este formată dintr-un corp central semicircular, cu terasă în partea superioară, iar pe fațadă există o minicascadă, în prezent nefuncțională. De-o parte și de alta a corpului central se pot vedea cele două scări în arc de cerc, fiecare cu câte trei balcoane în partea interioară, ce încadrează o mică grădină. Edificiul atrage numeroși vizitatori, impresionați de masivitatea și arhitectura locului. 

„Muzeul Unirii” de pe Strada Lăpușneanu, simbol al orașului, a fost martor al înfăptuirii Unirii Principatelor.

Clădirea este monument istoric și de arhitectură, construită între 1800 - 1806, în stil neoclasic. Interiorul se remarcă prin elemente renascentiste și baroce, aflate în Holul de Onoare, Salonul Princiar și în apartamente. Elementele ce decorează plafoanele și ancadramentele ușilor constituie un tot unitar cu stilul și arhitectura clădirii.

Edificiul a fost proprietatea mai multor familii boierești, precum logofătul Costache Catargiu, hatmanul Constantinică Palade, spătarul Mihalache Cantacuzino Pașcanu. Între 1859 - 1862 a fost reședința domnească a primului domnitor al Principatelor Unite - Alexandru Ioan Cuza, iar între anii 1916-1919 devine reședință a regelui Ferdinand.

Astăzi, muzeul expune piese de istorie evocând Revoluția de la 1848 și Unirea Moldovei cu Țara Românească din 1859 (documente, piese de mobilier și obiecte de decorație interioară, obiecte ce au aparținut lui Al. I. Cuza, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri și altor personalități ale epocii). Muzeul a fost deschis pentru public în anul 1959, cu ocazia sărbătoririi centenarului Unirii Principatelor Române din 1859.

Muzeul de Istorie Naturală din Iași este cel mai vechi muzeu de acest fel din țară și a fost fondat în februarie 1834, cu jumătate de an înaintea Muzeului Antipa din București, de către doctorii Mihai Zotta și Iacob Cihac.

Clădirea a purtat denumirea de Casa Roset sau Casa Sturdza, de la numele proprietarilor Vasile Roset, respectiv Costache Sturdza. S-a numit și Muzeul Elefantului, de la impresionantul elefant indian, expus la etaj, care a fost cumpărat de la circari cu 135 de galbeni de către Domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza. Legenda spune că pielea elefantului a fost furată și folosită în loc de acoperiș la una dintre casele din mahalaua orașului.

Clădirea muzeului se distinge prin fațada realizată în stilul neoclasic al epocii, cu o structură de bolți pe arce la parter.

Muzeul era apreciat pentru colecțiile de insecte, pești, păsări și mamifere, precum și cele de minerale sau cuiburi și ouă, care numărau peste 350.000 de piese, fiind printre cele mai bogate din România.

Casa Cantacuzino-Pașcanu (actualul Palat al Copiilor) este situată pe partea opusă Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” și este unul dintre palatele cu renume din fosta capitală a Moldovei.

Imobilul a fost ridicat în 1840 de marele logofăt Dumitrache Cantacuzino-Pașcanu, iar construcția din piatră și cărămidă tencuită îmbie privirea trecătorului prin simplitatea și proporționalitatea arhitecturii neoclasice. De-a lungul timpului, aceasta a fost folosită în mai multe scopuri, devenind Palatul Copiilor după căderea regimului comunist.

În prezent, Palatul Copiilor are rolul de a organiza activități non-formale specifice timpului liber și de a-i implica pe copii în proiecte educative. Activitățile sunt împărțite în peste 100 de cercuri, în domeniile arte vizuale, muzică și dans, cultură civică, știință și tehnică sau sport și turism.

Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, cunoscută și ca Palatul Calimachi, este una dintre cele mai impunătoare și vechi clădiri ale Iașului. Clădirea inițială a fost construită în 1793 pe proprietatea hatmanului Costache Ghica și a vistiernicului Ion Cantacuzino și a devenit reședință domnească în timpul lui Calimachi Vodă (1795-1799).

Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, clădirea a fost cumpărată cu 18.000 de galbeni pentru înființarea primei Universități moderne din România (1860), de unde și denumirea de Universitatea Veche, și unde a fost bibliotecar Mihai Eminescu. Odată cu inaugurarea noului sediu al Universității ieșene din Copou, în 1897, aici a rămas doar Facultatea de Medicină, datorită apropierii de marele spital al Spiridoniei. Între timp, au apărut și alte facultăți: Farmacie, Medicină Dentară și Bioinginerie Medicală.

De asemenea, în partea dreaptă a universității există clădirea Institutului de Anatomie, construit între 1894 și 1900 în stilul neoclasic, ce are forma unui templu grecesc, cu coloane dorice.

În prezent, la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” studiază zeci de mii de studenți, o parte semnificativă dintre aceștia fiind străini.

Muzeul Municipal Iași a fost înființat în anul 1920, la inițiativa lui Gheorghe Ghibănescu, și a funcționat până în anii '30. Criza economică din anii '20 - '30 a afectat serios muzeul, astfel că, în 1931, patrimoniul de documente și colecții a fost înstrăinat altor instituții.

În anul 2013, Primăria Municipiului Iași a decis reînființarea muzeului, fiind ales ca nou sediu Casa Burchi-Zmeu, care a fost reabilitată. Aceasta a fost construită la începutul secolului al XIX-lea în inima oraşului vechi și aici au funcționat Arhivele Statului Iaşi. După Marele Război, Olga Sturdza, filantrop, confidentă a Reginei Maria, a cumpărat imobilul în 1919 pentru Societatea Orfanilor de Război.

După al Doilea Război Mondial, Casa Burchi-Zmeu a intrat în proprietatea Primăriei Iaşi, spațiul fiind atribuit pentru funcționarea mai multor instituții, asociații şi fundații.

Din 2018, aici funcționează Muzeul Municipal „Regina Maria”, care prezintă documente și obiecte de patrimoniu privind istoria Orașului Celor Șapte Coline Moldave de la cetate la perioada interbelică.

Casa Bașotă a fost ridicată de Anastasie Başotă, fost boier moldovean, logofăt al Moldovei, filantrop și creatorul Institutului „Anastasie Bașotă” din Pomârla, în 1838.

În anul 2004, clădirea a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi.

Casa Balș a fost construită în 1815 de vistiernicul Alecu Balș, provenit dintr-o mare familie de boieri moldoveni.

În anul 1861, clădirea a devenit proprietatea călugărițelor din Ordinul Notre Dame de Sion, care au constituit aici Institutul Francez „Sacré Coeur”. Timp de aproape nouă decenii, cât ordinul catolic a fost proprietar, funcțiile clădirii s-au diversificat, iar în partea dreaptă a acesteia a fost construită o extensie, cu rolul inițial de capelă pentru călugărițele și elevele institutului. Ansamblul monumental din Strada Cuza Vodă a fost dedicat în totalitate artei, cu precădere muzicii, după 1947. După desființarea Institutului „Sacré Coeur”, cele două clădiri au devenit sediu al Liceului de Artă „Octav Băncilă” și al Conservatorului „George Enescu”, iar începând cu 1957, fosta capelă a devenit sediu al Filarmonicii „Moldova”.

Din punct de vedere al arhitecturii, în cazul Casei Balș ies în evidență elemente ale stilului neoclasic, specific începutului secolului al XIX-lea, iar capela Institutului „Sacré Coeur” este creația arhitectului italian J. Vignaly, fiind construită în stil neogotic între 1900 și 1910.

Casa Callimachi a fost construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea de o familie boierească moldo-greacă fanariotă, care a dat mai mulți domnitori ai Moldovei. Actuala clădire păstrează puține elemente arhitecturale ale palatului de odinioară. Fațadele sunt realizate în stil neoclasic, îmbinate cu elemente de inspirație barocă.

De-a lungul timpului, clădirea a avut multe destinații, iar recent a fost achiziționată de către Primăria Municipiului Iași, urmând să fie consolidată și restaurată în vederea intrării acesteia în circuitul turistic.

Imobilul figurează în Lista Monumentelor Istorice din Iași.

Colegiul Național din Iași este una dintre cele mai vechi și prestigioase instituții de învățământ din România. Este descendentul Gimnaziului Vasilian (1828) și al Academiei Mihăilene (1835), divizată în 1860 în Universitatea din Iași și prezentul colegiu.

Clădirea a fost construită între anii 1890 – 1894, după planurile arhitectului Nicolae Gabrielescu, și își afirmă originalitatea prin paramentul din cărămidă aparentă, ce îmbracă suprafețe ample, delimitate de liniatura elementelor din piatră.

Din 1998, școala ia numele de Colegiul Național din Iași, fiind unul dintre colegiile de top din oraș și din țară.

„Casa cu turn”, construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea, a fost, inițial, reședința lui Mihail Kogălniceanu. Între 1918 - 1936, casa a intrat în proprietatea lui Mihail Sadoveanu.

Familia prozatorului a locuit în „vila cu turnișor pătrat” din Copou timp de optsprezece ani (până în 1936, când s-a mutat la București), în două saloane, o cameră de lucru, un dormitor și două camere pentru copii. În biroul pe care și-l schimba dintr-o încăpere în alta, după inspirație, Sadoveanu a scris în jur de 35 de cărți.

Muzeul „Mihail Sadoveanu” a fost inaugurat în data de 5 noiembrie 1980, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea scriitorului care-i poartă numele. Acesta este alcătuit din patru camere și cuprinde obiecte ale scriitorului. Clădirea este clasată ca monument de arhitectură.