Recent, compania IULIUS a organizat concursul internațional de arhitectură „Un Iași pentru viitor”, unde patru birouri prestigioase de arhitectură au fost invitate să propună proiecte inovative, adaptate zonei în dezvoltare Sf. Andrei – Piața Palatului Culturii. Printre acestea, MVRDV, fondat în 1993, de către Winy Maas, Jacob van Rijs și Nathalie de Vries, cu sediul în Rotterdam, Olanda, a venit cu o soluție inedită concepută în jurul topografiei colinare a Iașului.
Soluția „Colinele Iașului” și-a propus să fie „o inserție delicată și bine gândită în țesutul urban, care să echilibreze în mod adecvat noțiunile de scară și esență”, a declarat echipa de arhitecți MVRDV desemnată proiectului.
Confruntați cu amplasamentul istoric, suprafața disponibilă și vecinătățile centrului istoric al Iașului, arhitecții au identificat problema integrării volumului și a unei densități relativ mari într-o arie aproximativ mică, dar cu straturi extrem de bogate din punct de vedere arheologic, istoric și cultural. Întrebările esențiale de la care a pornit găsirea unei soluții oportune au fost: „Cum putem să fim contemporani, respectând, totodată, istoria? Și cum putem extinde oferta generoasă de dotări publice și caracterul primitor al zonei Palas cu care se învecinează amplasamentul?”.
Astfel, propunerea a constat într-o clădire cu un spațiu public deschis spre împrejurimi, pentru a oferi priveliști spectaculoase și pentru a respecta liniile de vizibilitate existente. Acoperișurile înclinate se raportează la clădirile din jur, adăugând 7 noi culmi sau coline ce se profilează la orizontul orașului. Curtea a fost gândită ca o oază naturală cu jardiniere și ghivece, în combinație cu fațadele care etalează o pictură murală amplă, ce evocă puncte de atracție ale naturii din Iași. Intenția acestei soluții a fost de a crea o curte ce poate deveni un loc de întâlnire, de relaxare și de socializare, așadar un loc mai verde, dens populat, cu impact social.
S-a dorit un proiect recognoscibil arhitectural, nu însă prin impozanță, ci mai degrabă prin participare și angajament social, dar și prin respect pentru istoria și memoria colectivă a locului: „descoperirile arheologice ale sitului sunt parte integrativă din promenadă, pe care ni le-am dorit încorporate în design, a oferi oamenilor posibilitatea accesării și vizibilității rămășițelor din trecut”, a afirmat arhitectul Gideon Maasland.
Întrebați dacă și-au propus crearea unei clădiri iconice pentru Iași, echipa de arhitecți MVRDV a răspuns: „În nicio clipă nu ne-am gândit la posibilitatea unui astfel de ansamblu, un skyscraper proeminent, care să strige: ≪Privește-mă≫, ci mai degrabă ceva respectuos și adecvat circumstanțelor, contextului istoric și locativ, oamenilor, clădirilor existente. Locul nu cerea pur și simplu acest lucru. Dacă plasezi într-un loc o clădire excepțională, dar generică și nedescriptivă, ratezi de asemenea oportunitatea dezvoltării și diversificării peisajului urban prin monopolizare.”
Un alt aspect important în propunerea acestei soluții a fost integrarea proiectului în viaţa comunităţii și impactul pe termen lung pe care îl poate avea. „Istoria este un continuum, sunt aspecte ale fondului construit ce se cer reclădite, iar altele înlăturate, unele ce se cer schimbate, în timp ce alte straturi sunt adăugate. Sperăm și visăm că acest proiect va fi perceput în aceeași manieră organică”, au mai declarat arhitecții Gideon Maasland și Gijs Rikken.
Juriul concursului format din echipa de specialiști Cătălin Turliuc (istoric) și arhitecții Șerban Țigănaș, Augustin Ioan, Dragoș Ciolacu, Mihai Corneliu Drișcu și Matei Bogoescu a apreciat „coerența conceptului descris în pași succesivi, pornind de la masa maximă edificabilă, prelucrată până la un optim pentru spațiul interior. Rezultatele acestor transformări morfologice au fost testate cu instrumente avansate de măsurare a sustenabilității. A apărut, astfel, un loc gândit de autori ca nou spațiu în oraș, robust și prietenos în același timp”.
Totodată, juriul a afirmat: „Este singura propunere care nu a construit pe zona triunghiulară din partea inferioară a sitului, realizând o amenajare publică și contribuind, astfel, consecvent, la consolidarea conceptului fondator”. A fost remarcată de asemenea „ambiguitatea vizuală între parterul comercial și volumele rezidențiale și contrastul dintre verticalitatea ≪canionului≫ construit și spațiul de relaxare de la sol, pe care îl delimitează, soluția oferind două strategii distincte: una pentru imaginea exterioară și cealaltă pentru cea interioară, pentru oraș și locuitorii ansamblului”.
Articol Igloo: https://bit.ly/3OrFODi