Logo Logo
Articol Igloo Interviu cu dr. arh. Șerban Țigănaș, președinte al juriului concursului internațional de arhitectură „Un Iași pentru viitor”

Concursul internațional de arhitectură organizat de compania IULIUS, la Iași, este unic în peisajul românesc prin anvergură și importanță. Patru birouri faimoase (Foster+Partners, MVRDV, UNStudio și Zaha Hadid Architects) au fost invitate să  prezinte soluții remarcabile cu scopul construirii unui reper arhitectural pentru oraș. Juriul concursului, format din echipa de specialiști Cătălin Turliuc (istoric) și arhitecții Șerban Țigănaș, Augustin Ioan, Dragoș Ciolacu, Mihai Corneliu Drișcu și Matei Bogoescu, s-a confruntat cu o decizie dificilă în alegerea proiectului câștigător, și nu doar datorită excepționalității celor patru propuneri, dar și a imparțialității și a echilibrului de care comisia a trebuit să dea dovadă. Vă invităm să urmăriți un dialog cu dr. arh. Șerban Țigănaș, președinte al juriului, despre dificultatea, demersul și criteriile de selecție în procesul de jurizare, despre impactul economic, social și cultural pe care un astfel de concurs îl lasă, dar și despre crearea unui precedent de bună practică printr-o astfel de inițiativă și multe altele.




Arhitect, partener la Dico și Țigănaș, birou activ în țară și în afara granițelor de peste 25 de ani, cu numeroase lucrări premiate în România și internațional (printre care amintim două nominalizări la premiile Uniunii Europene pentru arhitectură Mies van der Rohe, premiul Architizer A+, la New York, sau premiul președintelui UAR și premiul I al BNAB, mai recent), arh. Șerban Țigănaș conduce, în prezent, ca decan, Facultatea de Arhitectură și Urbanism a Universității Tehnice din Cluj-Napoca, fiind dedicat deopotrivă teoriei arhitecturii și practicii de atelier.

 

Activist pentru profesia de arhitect, a deținut funcții importante în Ordinul Arhitecților din România, vicepreședinte, președintele filialei Transilvania și președintele OAR 2010-2018. Internațional, a activat în structura de conducere a Consiliului Arhitecților din Europa, la Bruxelles, și a fost membru în Consiliul Uniunii Internaționale a Arhitecților și Secretar General al acesteia, la Paris.

 

Este unul dintre promotorii cu succes ai concursului de arhitectură în România, având o vastă experiență în jurii pentru concursuri și premii, atât în țară, cât și în străinătate.

 

Care au fost criteriile esențiale în analiza și trierea soluțiilor propuse de cele patru birouri de arhitectură?


Criteriile au fost cele enunțate în tema proiectului de concurs, care prevede o contextualizare și o încadrare în ceea ce poate primi acea zonă, adică arhitectură contemporană subtilă și de foarte bună calitate, care să pună în valoare ceea ce există și să ducă mai departe ceea ce ar trebui să apară acolo, pentru că, în mod evident, locul nu este terminat.

 

Tema a fost construită în cadrul echipei, compusă din experți și reprezentanți ai dezvoltatorului, și revizuită prin consultări succesive, până când a atins maturitatea necesară. Criteriile pentru evaluarea proiectelor au fost mult discutate și detaliate în cadrul temei, pentru că sunt fundamentale atât pentru concurenți, cât și pentru juriu. Ele constau în mai multe pachete de cerințe care țin de probleme urbanistice, probleme tehnice, probleme de patrimoniu construit și de program de arhitectură, în condiții de randament al soluțiilor propuse. Ceea ce este important de spus referitor la aceste criterii ține de echilibrul căutat în condițiile respectării unei combinații complexe de factori importanți, atât pentru inserția viitoarelor construcții într-o realitate prezentă, cât și pentru una viitoare, pe care urmează să o determine.

 

Concret, printre criteriile cerute, propunerile celor patru birouri internaționale de arhitectură trebuiau să aducă plus-valoare peisajului urban actual, inclusiv prin încadrarea spațiilor verzi și activarea socială a proximităților, dar și să asigure o coerență stilistică și la nivel de volumetrie, materiale folosite, fațade etc. cu întreaga zonă protejată. S-a cerut studierea și argumentarea soluției în contextul arealelor de percepție ale monumentelor adiacente, dar și gestionarea constrângerilor privind zonificarea, retragerile, regimul de înălțime – stabilit astfel încât să nu afecteze silueta monumentelor istorice din principalele direcții de percepție și să nu obtureze principalele unghiuri de vizibilitate, precum și infrastructura de accesibilitate planificată.

 

Dezvoltările propuse trebuiau să lege pe verticală două spații urbane separate atât de o pantă accentuată, cât și de apartenența istorico-socială complet diferită, astfel că soluțiile trebuiau să îmbunătățească atât partea superioară, a centrului istoric, înscriindu-se în rândul clădirilor reprezentative existente, cât și partea inferioară, din Sf. Andrei, rezolvând problemele acesteia de inter-conectare, de echipament urban și de servicii.

 

Totodată, s-au cerut criterii de sustenabilitate, de la amprenta redusă de carbon, materiale utilizate, eficiența energetică, până la reciclarea apelor meteorice și utilizarea acestora pentru întreținerea spațiilor verzi etc. O cerință a fost și integrarea vestigiile arheologice descoperite, prin oferirea unei soluții sustenabile de valorificare a lor.

 

În ceea ce privește funcțiunile viitorului ansamblu, s-a cerut ceea ce în limbajul actual se numește mixed-use, adică un amestec de funcțiuni care combină publicul cu privatul.  Interesul public la nivelul pietonului prin existența unor spații publice, interesul privat prin faptul că este o clădire cu destinație rezidențială, care trebuie să se insereze corect într-o zonă complexă.

 

Ce a cântărit mai mult în procesul de jurizare, prezervarea sau crearea unui nou reper arhitectural pentru viitorul orașului?

Toate criteriile au fost observate echilibrat, fără a favoriza interesul public sau cel al dezvoltatorului. Mai mult, prezervarea valorilor și crearea unui reper nou nu sunt în contradicție, așa cum ne-au arătat cu măiestrie birourile participante.

Ceea ce nu ne-am dorit a fost să vedem arhitectură anonimă, comercială, fără îndrăzneală și utilitatea de a dialoga cu ceea ce există împrejur. Din fericire, toate propunerile primite s-au ridicat la nivelul așteptărilor.  

 

Procesul de judecată a soluțiilor de concurs este unul complex și laborios, care ia în calcul elementele prezentate și evaluează modul în care soluțiile se pot adapta prin dezvoltare provocărilor tehnice și economice de orice fel, care vor apărea cu certitudine în continuare.

 

Doresc să precizez că scopul principal al acestui proiect nu este crearea unui reper în sine. Se dorește crearea unui ansamblu arhitectural deosebit de valoros, care, prin consecință, va deveni un astfel de reper datorită calităților pe care le aduce în oraș. Arhitectura se trăiește, se folosește și se ia în posesie de către comunități. După câteva decenii recente de dezvoltare, acest concurs își propune, prin angajarea de profesioniști de cea mai înaltă valoare, să stea la baza unui proiect care să deschidă o nouă epocă a calității arhitecturii din Iași.

 

Cum vedeți dezvoltarea orașului Iași din punct de vedere economic, social, cultural în urma implementării acestui proiect? Un nou efect Bilbao?

Nu. O clădire sau ansamblu de clădiri nu va schimba radical economia orașului, dar va crea o stare de spirit, un interes și o confirmare a faptului că se poate la Iași sau și la Iași să ai arhitectură contemporană de calitate.

 

Viitorul ne va demonstra dacă va exista ”efectul Iași” și în ce va consta acesta. Ceea ce este cert, în opinia mea, este că proiectul nu va rămâne fără efect. Deja se manifestă pasiuni, opinii pro și contra, se exprimă încântare sau critici, ceea ce e firesc și demonstrează cât de importantă e arhitectura.

 

Consecințele economice ale unei lucrări de arhitectură remarcabilă sunt imposibil de calculat. Până la realizarea construcțiilor vor mai trece câțiva ani și eu aș fi foarte curios de un eventual pre-efect, marcat prin ambiția diferitelor proiecte care vor apărea în acest interval de a se ridica la o anumită calitate, mai bună decât ceea ce se vede acum în comisiile de avizare.


Considerați acest demers unul de bună practică pentru viitoare concursuri la Iași și în România, în general?


Da, bineînțeles. Nu trebuie să facem confuzia între bune practici pentru investiții private, ca în acest caz, și bune practici pentru investiții publice, unde Concursul deschis este cel care se potrivește.

 

Arhitectura contemporană a sosit la Iași în cea mai bună formă și mai vrem. Ar trebui ca și alte construcții noi sau intervenții pe construcții existente să beneficieze de un tratament asemănător, de competiție, de birouri foarte bune.

 

Puterea arhitecturii contemporane este foarte mare atunci când lucrurile sunt abordate bine și nu ne mai este teamă ca un proiect nepotrivit, neadecvat să invadeze spațiul central al Iașului.

 

Fără contribuția societății civile, mai mult sau mai puțin organizate, a vocilor care au participat la dezbaterile din trecut, acest concurs poate nu ar fi existat. Dezvoltatorul a înțeles că este o soluție foarte bună. Din acest punct de vedere, abordarea este un exemplu de bune practici și chiar de un nou standard setat foarte sus pentru modul cum abordezi o dezvoltare.


Cum comentați soluția câștigătoare?

Ca în comunicatul juriului. Acolo e clar exprimată opinia membrilor juriului la care rămân fără să adaug sau să elimin un singur cuvânt:

 

Proiectul câștigător a avut răspunsul cel mai complet și echilibrat la întregul set de criterii cerute prin tema concursului.

 

De la colecția de idei și concept, până la rezolvările tehnice de ansamblu și de detaliu, proiectul prezintă propuneri puternice, transpuse într-o viziune spațială complexă, foarte coerentă și convingătoare.

 

Calitatea spațiului public propus este inedită și particulară, iar spațiile private sunt caracterizate prin flexibilitate și distincție, cumulând calitățile spațiilor interioare cu cele ale spațiilor exterioare, îmbogățite de perspectivele asupra centrului Iașului, care devin parte din caracterul locuirii.

 

Propunerea lucrează inteligent cu separații și continuități gradiente de intimitate a spațiilor comune exterioare și interioare, toate legate de o expresie arhitecturală contemporană, clară și subtilă în același timp.

 

Sustenabilitatea propunerii oferă o alternativă structurală hibridă avansată, care poate ajunge, prin dezvoltarea proiectului, la o amprentă de carbon remarcabil de scăzută.

 
Articol Igloo: https://bit.ly/3BCe64g