„Modelăm clădirile pe care le construim, iar apoi clădirile ne modelează pe noi”, spunea Winston Churchill, despre influența pe care arhitectura o are în viețile noastre.

După ce am trecut în revistă cele patru proiecte care au concurat în cadrul concursului de arhitectură de la Iași, am căutat să înțelegem viziunea din spatele soluției câștigătoare, „Bridging Time, Bridging Communities”, proiectată de biroul de arhitectură UNStudio din Olanda, pentru a arăta felul în care noul complex rezidențial va remodela centrul istoric al Iașului în următorii ani.

Care este viziunea echipei care a lucrat la proiectul UNStudio?

Într-un interviu acordat în cadrul conferinței „Cities of the future”, arhitectele Stella Nikolakaki și Deniz Manisali au vorbit despre abordarea prin care arhitectura este pusă în slujba comunității:

„Cred că arhitectura poate fi parte din schimbarea care contribuie la dezvoltarea societății, în colaborare cu alte discipline. Ceea ce ni s-a părut nouă interesant la Iași a fost felul în care istoria și viitorul lucrează împreună, ca într-o relație bazată pe co-dependență.

De asemenea se simte aici o cultură vibrantă care aproape dă în clocot și forțează orașul să se deschidă către viitor. Dar arhitectura doar «plantează semințele», oamenii sunt cei care devin catalizatorul pentru schimbare.

Nu putem aștepta ca arhitectura să schimbe lumea, ar fi naiv. Oamenii vor schimba lumea, iar treaba noastră este să facem viața oamenilor mai bună, pas cu pas. Iar pentru asta trebuie să fim sensibili și receptivi la nevoile oamenilor.”

Deși biroul de arhitectură care a câștigat concursul este din Olanda, cele două arhitecte senioare provin din Turcia, respectiv Grecia, ceea ce le-a ajutat să înțeleagă contextul și tensiunile pe care le implică un proiect invovator într-o fostă țară comunistă.

„Noi amândouă venim din estul Europei, așa că înțelegem dorința ca o companie occidentală să vină și să proiecteze ceva grozav, dar și rezistența care există față de noutate.

Cred că suferim de un complex de inferioritate față de Vest, iar felul în care procesăm asta este spunând: «Nu, nu veniți aici, suntem suficient de buni.» Dar în același timp este și o oportunitate, pentru că deschiderea către inovație este cumva mai mare aici decât în Occident, unde lucrurile sunt mai rigide.

În România aveți un volum uriaș de blocuri comuniste. Ce veți face cu ele? Am discutat despre asta de prima dată când am venit la Iași. Bănuiesc că ar putea fi refolosite pentru același scop în care au fost construite, dar în același timp e nevoie ca spațiul să devină mai puțin dens, mai respirabil.”

Ce a avut în plus soluția „Bridging Time, Bridging Communities”, proiectată de UNStudio?

Arhitecții UNStudio au mers dincolo de cerințele temei de proiectare a concursului, într-un efort de a înțelege contextul local, importanța sitului pentru istoria orașului și nevoile profunde ale comunității.

Pe lângă lipsa spațiilor verzi și subordonarea față de monumentele istorice, care au reieșit din consultarea publică derulată de dezvoltator, arhitecții UNStudio au intuit nevoia unui loc care să-i aducă împreună pe ieșenii din industriile creative.

„Ne place să construim clădiri care au spații intermediare”, a spus arhitecta Stella Nikolakaki despre tradiția biroului UNStudio.

Astfel, proiectul câștigător se remarcă printr-o curte interioară permeabilă, plină de viață, și un parter înalt și transparent pe care autorii îl numesc „Orizontul”. Acest nivel care ar urma să găzduiască spații de co-working sau galerii de artă nu era impus de tema de proiectare, ci este o soluție pe care arhitecții au găsit-o pentru a maximiza spațiile publice și care poate fi adaptată în funcție de nevoile comunității.

La fel s-a întâmplat și cu înalțimea clădirii, arhitecții UNStudio coborând trei etaje, aproape 10 metri sub înălțimea maxim admisă, dată de cornișa Palatului Culturii.

Ținând cont de dezbaterile legate de înălțimea turnului care a fost propus inițial situl de pe Sf. Andrei, exinderea ei pe orizontală, nu pe verticală, este o rezolvare tehnică ingenioasă, care face clădirea să se integreze în peisajul urban și să fie aproape invizibilă de la nivelul bulevardului Ștefan cel Mare.

Cerința legată de respectarea conurilor de vizibilitate a fost rezolvată mai subtil decât în proiectele concurente, prin crearea unor deschideri care înrămează perspectivele trecătorilor asupra Palatului Culturii sau a Mănăstirii Trei Ierarhi.

Structural, proiectul UNStudio propune un sistem hibrid din beton și lemn, care reduce semnificativ amprenta de carbon, împreună cu alte materiale naturale, sisteme de panouri fotovoltaice și pompe de căldură.

Proiectul câștigător folosește principiile design-ului biofilic, spațiile verzi fiind predominante în zonele publice, în balcoane și chiar pe acoperiș. Vegetația generoasă va diminua cu câteva grade temperatura în zonă și va colecta apa de ploaie, care va fi refolosită pentru irigare.

Care sunt pașii următori și când va fi gata construcția?

Proiectul propus de biroul de arhitectură olandez nu este doar un prototip, ci o reprezentare realistă a clădirii care va fi construită în vecinătatea Școlii Gheorghe Asachi.

Proiectul va intra într-un proces de avizare complex, care implică mai multe instituții, printre care Comisia Zonală a Monumentelor Istorice.

Mai departe, comisiile de specialitate din Ministerul Culturii și din Primăria Iași vor ajusta Planul Urbanistic de Detaliu, care stabilește proporțiile, volumele sau aspectul fațadelor.

Reprezentanții Iulius Grup estimează că procesul de avizare ar putea dura aproximativ un an, iar după aprobarea Planului Urbanistic Zonal, proiectul de extindere a Palas în zona Palat-Sf. Andrei va fi implementat în doi ani, potrivit reprezentanților companiei.

Cum se va transforma zona cuprinsă între Piața Palatului și strada Sf. Andrei?

Palas Campus, ansamblul de pe strada Sf. Andrei care va găzdui, printre altele, birourile de la Iași ale companiei Amazon, va fi inaugurat la sfârșitul acestui an.

Arhitectul Mihai Drișcu, membru al juriului care a desemnat soluția câștigătoare, spune că proiectul UNStudio „leagă orașul istoric de sus, centrul vechi al orașului și zonă turistică prin excelență, de Iașul de jos, de factură relativ recentă și cu un fond construit modest, în cea mai mare parte.

În acest fel, «pata albă» din mijlocul orașului dispare și cele două orașe, acum despărțite de-a lungul cornișei dintre biserica Sf. Trei Ierarhi și până spre Podu Roș, vor fi interconectate și vor asigura multiple legături între zonele de jos și cele centrale ale orașului, spre beneficiul locuitorilor întregului oraș.

Acest model de reconectare a unor suprafețe destructurate, «cicatrici» ale orașului în contextul urban înconjurător, acoperă o clară definiție a regenerării urbane.

Modul de rezolvare al acestei integrări urbane poate constitui un model de regenerare al celorlalte cartiere ale orașului, marea majoritate fiind în aceeași situație, având legături slabe sau aproape inexistente cu restul orașului, fiind lipsite de spații publice drept poli de atracție ai comunității.”

Articol Pressone: https://bit.ly/3oRfwQG